Fiindca imi place sa citesc mult, eu am urmat sfatul pozei din dreapta „Citeste la cele mai bune preturi”. Asa am dat peste Velerim si Veler Doamne, o carte scrisa de Victor Ion Popa (printre altele, autorul celebrei piese de teatru, Take, Ianke si Cadar). Varianta citita de mine a aparut la editura Minerva, in 1999.
Numele cartii vine de la un cantecel, pe care initial il canta un baietel. Este un laitmotiv un, cantecel care se repeta de-a lungul cartii. Un fel de vai de mine Doamne sau vai si-amar de mine! Cel putin eu asa l-am perceput.
Ne este prezentata povestea lui Manlache Plesa, un soi de Goliat local ce locuieste in Calmatui. Este un om cu o reputatie fioroasa. In ciuda dimensiunilor, este un om calm si linistit. A fost insa la ocna fiindca ar fi ucis un om. Acesta fusese amantul sotiei insa nu de asta il ucisese neaparat.
Intors in sat, se angajeaza paznic de noapte la conacului boierului Leon. Il cam sperie si pe acesta insa acesta desi se teme, il tine in slujba. Nu prea are de ales, nevasta-sa il place insa ca de obicei cum se intampla cu fostii detinuti, nimeni nu mai are incredere completa in ei.
–Adevarat, cucoana, pacat, cum ati zis! Si de buna sama, ii pacat mai mare decat credeam eu… daca nu-i destul ca l-am platit cu zece ani de ocna…
Manlache isi vede linistit de treaba sa de paznic si pune distanta mare intre averea boierului si hoti. Ba chiar ii face pe acestea sa returneze niste bunuri furate. Intre timp, mai viziteaza si el locurile si se pare ca se indragosteste de o tanara de prin sat. Aceasta ii impartaseste dragostea dar Manlache pare sa n-aiba noroc.
Dar apele vietilor rareori sunt netede. Si mai rar inca, pot sa fie netede apele care-si brazdeaza fagasul in locuri necuminti. Iar daca Bistrita se involbureaza si spumega tot lungul ei, de ce-ar fi sa ramaie linistitita viata unui om, care a pornit pe o albie blastamata?
Este genul de om asupra careia pluteste fatalitatea, cam orice ar face tot acolo ajunge. Intr-o noapte, pe cand avea intalnire cu draguta sa, pe undeva prin apropiere este ucis un boier. Stirea despre crima se imprastie rapid.
De obicei, cand se intampla ceva de genul, recidivistii sunt primii banuiti. Cam asa s-a intamplat si in cazul lui Manlache, toata lumea a crezut ca el l-a omorat, mai ales ca nu avea alibi.
– Nu bre Manlache! Zilele omului sa nu le afurisesti, ca nu-i usor totdeauna sa le afli rostul… Omul nu se arata nedumerit cand ii calca multamirea in prag.
Dar oare chiar el il omorase? Oare si draguta lui credea la fel? Se va putea apara Manlache in fata legii? Sa stea pe loc sau sa fuga? Tu ce ai fi facut in locul lui?
Cam acestea sunt intrebarile pe care le ridica cartea, cel putin la acest moment. Este o carte frumoasa a literaturii romane, o carte misterioasa-de dragoste-politista taraneasca. Cam asa as incadra-o. Actiunea are loc undeva in jurul primului razboi mondial, cand societatea romaneasca era preponderent rurala.
Insa gasesti cam tot ce vrei aici, atat baieteala cum s-ar spune, cat si dragoste, politie, crima, suspans, razboi, tradari etc. Cam de toate. Are si o accentuanta nuanta psihologica si atrage atentia asupra componentei destinului sau a karmei. Pe undeva, romanul merge pe ideea ca daca e sa se intample, atunci se va intampla.
Va recomand cu incredere cartea, este una interesanta si placuta. Pe mine m-a prins rapid, am si terminat-o de altfel repede, cred ca am citit-o in maxim 3-4 zile, atat de mult mi-a placut.
Ca de obicei, te inviti sa te abonezi la site (campurile din dreapta sus) si sa dai un ochi si prin celelalte carti romanesti.