Am mai zis si cu alta ocazie ca eu nu sunt medic, nici vreun guru, nici nimic. Ca atare, nu sunt in masura nici sa ofer sfaturi medicale, nici sa ma apuc sa scriu tratate stiintifice pe diverse teme. Sunt insa lucruri peste care „dau” din cand in cand. Fie prin „calatoriile” mele pe internet, fie prin diverse carti sau filme. Daca-mi atrag atentia, atunci incep sa le caut si sa aflu mai multe despre ele. Un astfel de termen este cel de „complex mesianic”.
Unde l-am gasit nu mai stiu. Dar clar m-a interesat si am vrut sa aflu mai multe despre asta. Cine vrea insa ceva stiintific, detaliat, este rugat sa cerceteze si alte surse. Eu doar am decis sa caut cate ceva despre asta si sa fac o scurta descriere.
Daca esti interesat de chestiuni de genul asta, din zona de psihologie, sociologie dar si neurostiinta mai am cateva articole despre experimente sociologice.
Despre complexul mesianic
Nu stiu exact cand a aparut acest termen. Am tot cautat dar n-am gasit o sursa clara. Asta si pentru ca nu este considerat neaparat o problema medicala, ceva ce poate fi diagnosticat/ tratat. Pentru ca nu are neaparat niste simptome clare. Este insa ceva ce poate fi remarcat cel mai des la cineva care sufera de schizofrenie sau tulburari bipolare.
Din ce inteleg, complexul mesianic a aparut undeva acum vreo 60 de ani, cand un psiholog, pe numele sau Milton Rokeach, a avut 3 pacienti, fiecare dintre ei se credea Iisus, salvatorul omenirii, desigur. Incercarile sale de a-i trata (considerate chiar de el la un moment dat ca fiind diferit de etice) au generat si dialoguri care intr-un alt context ar putea fi amuzante. In sensul in care i-a pus pe doi dintre ei sa se confrunte, unul a fost intrebat cine este, a raspuns ca Iisus Hristos si la intrebarea „si ce vrei sa faci”, a raspuns cu: Dumnezeu m-a trimis sa salvez lumea. La care celalalt, a raspuns cu „nu-i adevarat, eu n-am trimis pe nimeni”.
In limba engleza, este cunoscut sub numele de „Messiah Complex Disorder” dar mai este cunoscut si sub numele de „Christ Syndrome”, „white knight syndrome” sau „savior complex”.
Cumva, actioneaza in doua directii. Respectivul, cel care „detine” acest sindrom, acest complex, se crede desigur, salvator. Nu este neparat o treaba 100% religioasa. Adica nu inseamna ca trebuie sa te crezi neaparat Iisus 2 sau trimisul lui Dumnezeu pe pamant, ca sa salvezi omenirea.
Te poti/poti crede insa/este:
- responsabil pentru altii (mai mult decat e cazul)
- dator sa ii ajuti pe altii dar din motivele gresite – complex de superioritate
- dator sa ii pui pe altii inaintea ta, ai mai multa grija de ei decat de tine (ma repet, in situatii cand NU este cazul)
- posibil sa ai o „colectie” de animale de companie
- stii tu mai bine ce au altii nevoie
- vrei puterea pe care crezi ca ti-o dau aceste „fapte bune”
Ceva similar este „white savior complex”. Acesta se refera la faptul ca unii se simt superiori si datori sa ajute alte rase de oameni, din cauza rasei lor. Pe sistemul „eu sunt alb, tu esti asiatic, automat eu sunt mai destept/ puternic etc. si trebuie sa te ajut, ma „obliga” rasa mea”.
Pe scurt, daca simti intr-un mod patologic nevoia de a face lucruri pentru altii, fie ca e nevoie sau nu, s-ar putea sa nu fie chiar ok. Si e posibil sa ai nevoie de un pic de terapie, ca sa scapi de chestia asta.
Desi ziceam la inceput ca nu este neaparat o treaba religioasa, este interesant de remarcat ce se intampla in Ierusalim. Loc sfant de pelerinaj, din pacate insa, anual declanseaza si ceva ce se numeste „Jerusalem Squabble Poison”. Adica sunt oameni care odata ajunsi in Ierusalim, au o „revelatie” (a se citi „psihoza”) si incep sa se creada profeti/ salvatori s.a.m.d.
surse de informare:
- https://www.webmd.com
- https://journal.medizzy.com/messiah-complex-disorder/
- https://en.wikipedia.org/wiki/Messiah_complex
sursa imagine: https://publicdomainvectors.org/