Pe vremuri, nu prea eram de acord cu amestecul carti – filme. Daca citeam cartea, nu prea voiam sa mai vad filmul si cumva si invers. Intre timp, mi-am schimbat parerile, pentru ca sunt produse diferite si trebuie tratate ca atare. Am inceput asa, pentru ca astazi discutam despre cartea „Danseaza cu lupii” scrisa de Michael Blake in 1988.
Exista insa si un film (adaptare) pentru al carui scenariu autorul a si castigat de altfel un Oscar. Filmul a fost foarte bine primit, a si castigat niste Oscar-uri+nominalizari. L-am vazut acum vreo 20 de ani pe TVR 1 si cum eram pasionat de „filmele cu indieni” m-a rupt. Inca imi mai plac, o carte de genul celor scrise de Karl May, nu refuz niciodata.
Astazi discutam insa despre cartea „Danseaza cu lupii” si nu despre film. Are si o continuare, „The Holy Road” (nu am vazut sa fi fost tradusa in romana). Aceasta a aparut in 2001. In a doua carte, facem un salt in timp de 11 ani de la actiunea din primul roman.
E interesanta si povestea cartii, Michael Blake a explicat ca ideea cartii s-a nascut dintr-o alta carte citita de el. Acolo era prezentata cumva sub forma unei anecdote o poveste despre un militar american si un fort parasit. Ceva s-a aprins in creierul lui si astfel a luat nastere capodopera despre care vorbim azi. De altfel, Blake a mai scris despre nativii americani, cum ar fi cartea „Marching to Valhalla”. Aceasta carte este despre celebrul colonel Custer si bataia mancata de dumnealui de la „salbatici”.
sinopsis „Danseaza cu lupii”
John Dunbar, un tanar locotent american, pleaca sa-si preia postul. Ne aflam undeva in timpului Razboiului Civil din America si acest ofiter trebuie sa preia un post, intr-un fort, aflat la mama naibii. Este cumva cam ultimul fort american, ce se afla inainte de a incepe teritoriul indienilor.
Ajuns la destinatie, descopera cu neplacere ca a ramas singurel. Ramasi fara provizii, soldatii de acolo si-au dat singuri „ordinul” de a se retrage si au sters-o catre civilizatie. Dunbar este debusolat. Ordinele sale erau clare dar ce-a gasit, l-a debusolat. Militar adevarat, nu s-a gandit insa sa plece si el. A crezut ca probabil urmeaza sa mai apara oameni, alti militari, intariri. Asa ca se pune pe treaba, repara fortul, ingroapa chestii (sa nu le gaseasca indienii daca e ceva), din astea, gospodaresti.
Zilele trec si pe masura ce trec, observa ca este studiat. Un lup batran ii da tarcoale dar fara intentii rele. Avand doar calul sau si nicio alta fiinta in jur, Dunbar este chiar bucuros am putea spune de aceasta prezenta inedita.
Desi locul in care traieste pare pustiu, el descopera insa in curand in ca se afla in aproprierea Comansilor. Care la randul lor sunt curiosi sa vada acest „spirit” alb care are tupeul sa traiasca singur fix „la usa lor”. Si mai mult de atat, se mai si „joaca cu lupii”. Cine o fi el? O fi vreun om, o fi vreun spirit si cum ar trebui procedat cu el?
La randul sau si Dunbar este si precaut dar si curios. Ce ar trebui sa faca cu indienii? Ca el e unul singur si ceva pusti au si ei. Sa se lupte sau sa-i cunoasca? Tot felul de dileme.
ochiul critic
Una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata – cel putin pe teme din astea, gen western. Din cauza ei am avut minim vreo doua zile cand m-am trezit cu ochii umflati si rupt in gura de somn, atat de tare m-a prins.
Este o carte care te captiveaza imediat, inca de la primele pagini. Desi daca insisti, gasesti diverse teme abordate de autor – din astea gen „dileme morale” – este o carte light. Mie mi se pare ca are menirea de a spune o poveste sau si o altfel de poveste. Ca interactiunile dintre doua rase/ doua culturi pot fi si pasnice, ca pot prelua unii de la altii obiceiuri si traditii si pana la urma, ca pot coexista.
Ca in directia asta merge cartea si merge bine. Prin ochii lui Dunbar descoperim o cultura indigena, obiceiurile lor, credintele lor, dorintele lor si tot asa.
Cartea merge drept inainte si daca n-ai vazut filmul, nu iti va oferi vreo surpriza. In sensul in care puterea acestei carti nu sta in twist-uri si schimbari de situatii/ personaje. Dar este un tovaras de nadejde cu care poti pleca linistit la drum, te va duce unde trebuie. Si mai mult decat atat, te vei bucura de calatorie. Pentru ca ai si aventura, ai si dragoste, ai si frica, ai si noutati, ai si ceva drama, ai cam toata gama de emotii.
Eu o recomand ca fiind o carte pentru toata lumea, chiar si pentru copii – de la un 13+. Nu e o carte care sa rupa prin scene violente sau sexuale sau chestii de genul, este o carte „curata” din acest punct de vedere.
sursa imagine: https://www.pristineauction.com/