Dacă ai putea să nu mai uiți niciodată nimic, ai face-o?
Cred ca asta este întrebarea principală pe care o ridică lectura de mai jos. Nu prea o pot numi carte, este mai mult o revistă pe format A5 de vreo 30 de pagini. A apărut în 1973 sub egida revistei Știința și Tehnica și a câștigat o mențiune la Cea de-a treia Consfătuire a cenaclurilor SF Timișoara.
Eu am cumpărat-o împreună cu vreo alte 21 de cărți, într-o zi de explorare a unui anticariat, eu n-am o problemă cu cărțile vechi.
Fiind așa mică, nu-și pierde timpul cu introducere și chestii de genul, ceea ce mi-a plăcut maxim. Intrăm direct în pâine.
Într-un laborator, avem un medic. Mai bine spus de fapt, ar fi un savant, un medic implicat în cercetare nu în vindecarea efectivă a bolnavilor. Este un medic bun, un savant strălucit. Cercetările sale din ultima vreme sunt interesante pentru toți. Asta pentru că explorează fructul interzis, un domeniu taboo din anumite puncte de vedere.
Efectiv, el a făcut ceva experimente și a inventat un ser, un mesager mnezic. Acest ser, poate modifica memoria oamenilor în bine însă momentan, e posibil să aibă și niște efecte adverse. Este testat deocamdată pe maimuțe, s-au făcut ceva experimente și pe oameni însă nu prea au fost așa reușite.
O fostă colegă, amică și posibil amantă la un loc, vine să-i ia un interviu. Discuția dintre ei degenerează oarecum și asta o omoară, o bagă într-un sac și o dă de mâncare maimuțelor. Glumesc, nu m-am putut abține.
De fapt, au mai multe discuții pe tema avantajelor și dezavantajelor unui astfel de medicament. Ar fi bine, ar fi rău, ar ajuta pe termen lung, pe termen scurt? Rămâne de văzut ce se întâmplă dacă citiți cartea.
Oare ar fi etic, moral să modificăm memoria cuiva la modul ăsta?
Până una-alta însă, hai să vedem, oare ar fi bine să nu mai uităm nimic, niciodată? Ar exista oare riscul să înnebunim? Oare în cazul ăsta, am suferi veșnic pentru că ne-ar părăsi femeia sau că a decedat cineva drag? Dar n-am fi oare cei mai buni angajați, am ști totul, ne-ar rămîne în minte fiecare frază citită, fiecare stradă, fiecare bloc, fiecare minut din viața. N-ar fi viața noastră un uriaș timeline, un wall uriaș?
Vă spun eu ce ar fi bine, să nu uitați să vă abonați la blog și la facebook (dreapta sus).
Sunt multe întrebări ridicate de cartea asta dar cred că cel mai nasol ar fi ca femeile să-și aducă aminte toate amănuntele (nu că nu se întâmplă deja), certurile ar fi veșnice.
Vă las cu un filmuleț pe tema îmbunătățirii memoriei.