Astazi iesim un pic din sfera romanelor medievale si ne ducem catre viitor. Prin 1989, cand la noi se pregatea revolutia, Lino Aldani publica „Crucea de gheata”. Este a patra carte a acestui scriitor, axat pe SF si al carui model a fost Jean-Paul Sartre. Principalele sale directii au fost aventura SF, distopii sau satira politica.
Este considerat unul dintre cei mai buni scriitori de SF din Italia. Ca si alti cativa, paradoxal, n-avea nicio treaba cu literatura. Era profesor de matematica.
Dar hai sa vedem despre ce e cartea de azi.
sinopsis „Crucea de gheata” de Lino Aldani
In 2205 Marte este o planeta colonizata. Ca si alte planete de fapt, universul arata cumva cam cum apare in Star Trek. Multe planete, multe civilizatii, multe alte obiceiuri.
Pe Marte se naste Francisco Morales de Alcantara. Un copil cumva ciudat, care nu prea are treaba cu scoala, are alte interese. Este cumva apatic, pare ca sufera de autism etc. Pana este insa remarcat de un cleric care se prezinta la casa parintilor. Acesta le explica ca tanarul Francisco este nascut pentru o misiune mult mai mareata decat a unui om normal. S-a nascut sa fie preot si sa raspandeasca Cuvantul Domnului peste tot in univers.
Nu prea convins nici el, nici parintii dar merg inainte. Ca adult, parintele Francisco ajunge pe Geron, o planeta pe care nu o prea o vrea nimeni. Pentru ca aici un an de viata te costa zece – la propriu. Si tot aici, e o populatie indigena dubioasa.
Parintele Francisco nu va avea o misiunea usoara. Si va avea multe dileme de infruntat, unele reale, unele morale. Pentru ca nu poti impune altcuiva ceva nou, o credinta fara sa tii cont de obiceiurile lor. Sau poti?
ochiul critic
Cartea a ajuns „in ochii mei” oarecum din intamplare. Am inceput-o de vreo doua ori si am renuntat la ea de vreo doua ori, nu prea m-a prins inceputul. Pana la urma insa, am depasit primele pagini si am si terminat cartea, fara regrete.
Ca tema, este simpla: propovaduirea religioasa catre populatii indigene. In loc de planeta Geron, ar fi putut fi nativii americani din U.S.A. Sau „barbarii” din Norvegia, indienii pe bune etc. Alege tu populatia dar sa fie cumva organizata tribal, cam asta ar fi conditia. Deci nu chiar avansata.
Lino Aldani a ales insa sa expuna aceasta tema intr-o varianta noua. Presara insa diverse dileme morale si nu numai la tot pasul. Ne expune cumva si clash-ul intre doua civilizatii dar mai mult decat atat. Cumva si compromisurile pe care le faci sau trebuie sa le faci cand interactionezi cu cineva „strain”.
Iar ca preot, e si mai greu de atat. Ce faci daca trebuie sa imprastii Cuvantul Domnului, dar trebuie sa faci unele lucruri care contravin misiunii tale? Daca le faci, ar fi pacat. Daca nu le faci, cam pierzi „publicul”.
Cartea este interesanta, mai ales daca esti fan SF, recomand. Nu pot sa zic ca m-a rupt, ca m-a dat pe spate dar nu e o carte rea. Mi-a placut perspectiva din care a fost abordata cartea dar si stilul in care a fost scrisa.
sursa imagine: arhiva personala