Am ajuns la final cu seria de povestiri SF. Ma rog, asta nu inseamna ca am citit toate cartile din colectia asta, inseamna doar ca le-am terminat pe cele cumparate de mine, adica cinci volume.
Si acesta, numarul 7, urmeaza seria fratilor sai, este cumva pe acelasi tipar.
Prima povestire, s numeste 2312 si reprezinta de fapt fragmente dintr-o poveste mai mare sau poate un roman, al lui Kim Stanley Robinson. Povestea ne duce intr-un univers foarte interesant, cu o actiune ce are loc pe planeta Mercur. La mijloc se afla insa si Vulcanoizii si acestia sunt locuitorii planetei ce se afla intre Mercur si Soare. Ei au un rol special dar sunt mercenari, lucreaza cu cine da mai mult si se pare ca si Saturn s-a bagat in treaba lui Mercur.
Cine castiga? Ramane de vazut. Este o povestire interesanta, care te face sa privesti niste lucruri intr-o lumina noua.
Urmeaza un interviu cu Kim Stanley Robinson si aflam cate ceva despre acesta, despre modul cum scrie, despre cum se informeaza si de unde isi culege asadar, inspiratia.
Next, este un eseu scris de Jean-Pierre Laigle, ce poarta numele „Mitul lunii inframercuriene”. Se pare ca acesta este un subiect fierbinte ce a declansat diverse dispute si intrebari inca de acum o suta si ceva de ani. Jean-Pierre ne conduce cu maiestrie prin acest subiect si ne ajuta sa aprofundam subiectul.
Carticica continua cu o recenzie a lui Oliviu Craznic, despre cartea lui Aurel Carasel, Dincolo de Cristofor Columb.
Se incheie cu doua povesti scurte dar intense ale domnului Carasel si anume: Doctor Faustus si ananasii si Sapte soareci albe. Simpatice povestiri, desi scurte, sunt destul de vii.
Cu aceasta, pun punct seriei CPSF. Mai sunt carti in colectie dar din pacate, cele 5 citite pana acum nu m-au atras atat de tare incat sa le vreau pe toate. Daca ar fi sa le cumpar pentru coperta da, le-as cumpara fara sa stau pe ganduri. Pentru text si coperta insa, din pacate nu m-au emotionat asa tare.