Care este cea mai grea carte citita de tine vreodata?

Fiecare citeste ce vrea, asta e clar. La mine depinde de stare, de obicei nu ma feresc sau nu-mi refuz nimic. Imi place literatura clasica dar citesc si o carte de dragoste sau o carte religioasa daca asa am chef atunci.

Dintr-un anumit punct de vedere, putem imparti cartile in doua:

  • carti grele, greu de urmarit, greu de citit;
  • carti foarte light, pe care le citesti lejer, intr-o singura zi. In ultima vreme am dat de carti pe care de exemplu le-am citit pe sarite si n-a fost nicio panica, am inteles fara probleme subiectul.

In a doua categorie intra cartile alea de genul young adult sau chick lite. Sunt carti usoare, menite sa relaxeze, carti simple, usor de inteles.

Asta nu inseamna ca daca vorbim de carti grele de ucis ca Bruce Willis sunt si bune. O carte grea nu inseamna ca este totusi neaparat si o carte buna. De exemplu, Procesul, de Kafka este o carte grea dar deloc placuta.

Pentru mine, un scriitor care mi-a facut necazuri mari a fost Dostoievski. Am citit mai multe carti de la el cum ar fi Crima si pedeapsa, Idiotul, Amintiri din casa mortilor si Fratii Karamazov. 

Cartile in general te desteapta. Nu a fost si cazul meu, dupa ce am citit Idiotul m-am identificat cu numele cartii, m-am simtit prea prost pentru cartea aia. Am avut dificultati in a o intelege, am reusit pana la urma dar mi-a fost greu.

carti grele coperte fratii karamazov

A doua carte care mi-a dat batai de cap a fost Fratii Karamazov. Asta mi-a placut mai mult, foarte mult chiar si n-am avut probleme cu intelegerea ei dar am avut probleme cu cititul ei. Efectiv, nu reuseam s-o citesc. Am reusit s-o citesc doar pe metrou, acasa nu ma puteam concentra pe ea, nu stiu de ce. Este o carte citita pe metrou, da, se poate citi pe metrou fara probleme.

Tu, care e cartea cu care ai avut probleme, ce carti grele stii? Lasa un comentariu mai jos, sunt curios.

Care este cea mai grea carte citita de tine vreodata?
4 (80%) 4 votes

2 comments

  1. Cea mai grea carte pt mine a fost Ulysses, de James Joyce. Are un stil… offf, Doamne! fara semne de punctuatie cate o jumatate de pagina sau mai mult. Acel stream of counsciousness mi-a dat mari batai de cap. N-am putut citi cu adevarat acea carte. Nici scriitorii rusi nu-i prea agreez, dar nu din cauza stilului, ci ma enerveaza ca scriu tot numele, cu patronim cu tot, de fiecare data cand se adreseaza unui personaj. Asta m-a indepartat de literatura rusa, dar si educatia anti-ruseasca/sovietica de acasa.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *