coperte Aventurile lui Dirk Pitt de Clive Cussler

Aventurile lui Dirk Pitt de Clive Cussler

Aventurile lui Dirk Pitt nu este o carte, este o serie. Clive Cussler a fost un autor foarte prolific, si-a inceput activitatea prin 1965, unde a si publicat prima carte, una non fiction. Pe baza acestia, a si primit o diploma de doctor.

Sa ne intelegem, el a impletit realitatea cu fictiunea intr-un mod foarte misto. Dar expertiza sa in domeniul maritim si al epavelor din diverse zone ale lumii, nu poate fi contestata. A si infiintat de altel NUMA – organizatie principala in cartile sale, ce se ocupa cu diverse lucrari si cercetari maritime.

Omul a facut multe lucruri la viata lui, ca sa scurtez povestea ca ar fi de scris vreo 5 articole numai despre el. Si cum spuneam, multe din elementele din carti sunt din viata lui. Cum ar fi de exemplu colectia aia de masini despre care tot vorbeste in cartile sale si care pot fi vazute in muzeul sau.

## sinopsis Aventurile lui Dirk Pitt de Clive Cussler

Am ales sa tratez aceasta serie intr-un singur articol din cateva motive pe care le voi expune mai jos. Daca ma apucam sa scriu despre fiecare in parte aveam material pentru tot anul. Nu de alta, dar seria Aventurile lui Dirk Pitt, este formata din 25 de carti.

V-am zis ca a fost foarte prolific. N-am citit toata seria, dar am citit suficient de multe dintre ele, cam jumatate, cum ar fi: Zorii Semilunii, Cyclops, Comoara, Sahara, Aurul Incasilor, Walhalla, Odiseea Troiana, Vantul Negru, Comoara Marelui Han si cred ca mai erau.

Ce e foarte interesant la toata aceasta serie? Dupa ce ai citit o carte, stii deja cum vor decurge si celelalte. Paradoxul este insa, ca autorul a reusit sa te prinda cu ele. Nu-ti pasa ca structura e la fel, tot le citesti. Asta pentru ca a reusit totusi sa pastreze o doza de mister, sunt carti unde te prinzi care-i faza si cine e nenea rau, sunt carti in care nu.

Structura e aceasta: cartile incep cu o poveste veche. In Walhalla de exemplu, avem niste vikingi care ajung prin America de Nord si cate ceva despre ce fac ei pe acolo – foarte pe scurt. Ulterior, cartea revine in vremea noastra si incepe de obicei de la ceva actiune/ descoperire minora in unele cazuri subacvatice.

Dirk Pitt, impreuna cu Al Giordino si alti tovarasi – apar si copii sai la un moment dat – intra in actiune. Prinde firul, descopera infractorul, salveaza lumea, bate vreo 50 de oameni cu o singura mana etc. Genul ala de erou.

Il stii pe James Bond? Bine, James Bond e prost pe langa Dirk Pitt. Autorul cred ca a facut din Dirk tot ce si-a dorit el sa fie, pe toate planurile. Pentru ca este un tip musculos, arata foarte bine, in fiecare carte seduce minim o femeie, se bate bine, stie cu armele, stie si cu bombele, conduce belea, navigheaza, zboara etc. Nu cred ca e ceva ce nu stie sa faca.

Poate i-a exagerat un pic calitatile sa spunem asa in unele cazuri, le-a tras un pic de par dar nu atat de rau cat sa te deranjeze.

Sunt multe lucruri reale in cartile sale, cum spuneam la inceput, Clive Cussler a fost expert in ale marinei si ale vanatorii de epave si omul stie ce vorbeste. Ce a facut el in aceste carti, a fost sa ia cumva anumite legende – sa le spunem asa si sa le dea o alta directie.

Dintr-un anumit punct de vedere, putem vorbi de o ucronie in cartile sale – in literatura, termenul este folosit pentru un gen literar aparte. Hai sa luam un exemplu local, o carte despre comunism in care insa familia Ceausescu se afla inca la putere, nu s-a intamplat nimic in ’89, cum ar fi tara acum? Cam asta inseamna o ucronie literara. Practic, iei un eveniment istoric si de la un anumit punct incolo, schimbi cursul istoriei.

Cam asta face si Cussler in seria Aventurile lui Dirk Pitt de Clive Cussler. Nu vreau sa dau spoilere, asa incat sunt putine lucruri pe care ti le pot spune. Dar crede-ma, ca sunt surprize. Desi legendele de la inceputul cartilor iti dau cumva niste hinturi, de cele mai multe ori, habar n-ai unde naiba se duce cu ele.

Poti sa incepi cu o legenda cu niste centuriori romani care nu stiu ce naiba transporta si dupa aia, pe la sfarsitul cartii te trezesti prin Asia si esti… aaa… ce anume?

ochiul critic

Nu sunt asa multe de reprosat. Cartile sunt bine scrise, cum spuneam, desi structura e cam aceeasi, nu te deranjeaza, e ok. Sunt antrenante, pe multe dintre ele le-am citit intr-o zi/ maxim doua, atat de mult mi-au placut si m-au prins.

Singura chestie pe care cred ca as avea s-o reprosez, ar fi faptul ca uneori exagereaza cu descrierile. Sunt momente cand descrierile sale NU sunt necesare. Hai sa zicem ca descrie o actiune, cum se pregateste unul din personaje pentru o scufundare. Are prostul obicei sa detalieze, in loc sa zica gen si-a pus buteliile in spate, costumul si ceasul descrie cum se imbraca. La modul baga mana stanga, apoi dreapta, incheie fermoarul de sus in jos, ia buteliile, testeaza masca etc. Prea multa info pentru ceva foarte simplu. Habar n-am daca era un tic de-ale lui sau pur si simplu incerca sa fie cumva educativ.

Dar mie fragmentele de genul nu mi-au placut, de fapt am si sarit peste destul de multe dintre ele fara sa pierd nimic din sensul cartii/ actiunii.


In concluzie, recomand cu drag seria. Le poti cumpara de pe Libris sau despre Cartepedia de exemplu.

Si daca esti mai lenes, vezi si un film cu el writer, Sahara.


Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Exit mobile version