Aripi de zapada este cel de-al patrulea volum din seria Ciresarii si ne apropiem de final. Cum ziceam si in articolul anterior, este a doua carte preferata de mine. Daca vrei sa afli si despre celelalte carti, ai aici.
sinopsis Aripi de zapada
Ciresarii nostri sunt mult mai celebri ca inainte, na, pana la urma au trecut 3 volume, vorba aia. Ca un fel de 5GANG din trecut, se ascund inclusiv in vacanta de fani.
Se afla la munte de data asta, unde are loc un concurs de ski. Doi dintre ei partikipa, sunt foarte buni si au sanse reale sa si castige. Dar nu sunt singurii care-si doresc victoria.
Pentru trofeu mai concureaza doua echipe adverse, albastri si galbenii. Si unii dintre ei nu se dau in laturi de la a castiga prin metode si mai putin ortodoxe. Avem si o poveste separata aici, un side-story, cu un albastru si o galbena care se amesteca (sau invers, nu mai tin minte). Si cred ca e primul volum cand apar si personaje secundare care sa aiba totusi un rol.
Ciresarii sunt descoperiti totusi si armata de fani au luat-o pe urmele lor.
Dar nici ciresarii nu-s fraieri si s-au tirat. Vor sa ajunga intr-un orasel si o sterg din statiune. Folosesc o carare de munte, un traseu nu prea circulat, in ciuda avertismentelor locale cu privire la o potentiala furtuna. Pe drumul ala au mai luat-o si niste tipi dubiosi, cu ceva timp inainte. Sunt doi domni masivi care cauta informatii despre un altul din varii motive.
Cele doua grupuri se intersecteaza undeva pe sus, in plin dezastru, izolati dupa o furtuna groaznica si cabana unde se intalnesc devine un camp de lupta.
ochiul critic
Am zis si la inceput, imi place foarte mult cartea asta. Actiunea e bine pusa la punct, poveste faina cu multe elemente. Cartea are un fir narativ stabilit bine si gasesti tot felul de obstacole, la fiecare pas. Dar totul are o logica, se intampla cu un motiv si e ca un puzzle pe care il asamblezi pas cu pas.
Spre deosebire de restul cartilor, aici pe langa o munca de detectie si cautare sa spunem asa, autorul a mai adaugat si alte elemente. Avem lupta cu sine – ciresarii trag tare, avem lupta cu natura de exemplu. In celelalte carti se luptau in general – la propriu sau la figurat – mai mult cu factorul uman.
Bine scrisa, mi-a placut cam tot la ea, nu prea am ce sa-i reprosez, o recomand cu drag.
sursa imagini: https://publicdomainvectors.org/ si arhiva personala