forging image

5 tipuri de otel

Dar de unde, Dumitre, pasiunea asta a ta brusca pentru metalurgie? Pai daca n-am alte idei de articole, ce sa-i faci? Lasand insa gluma la o parte, am avut mereu o pasiune ascunsa pentru procesele de fabricatie. Mai ales pentru metalurgia japoneza pentru ca… Katana. Dar mai sunt si alte tipuri de otel poate apropiate calitativ vorbind, si hai sa le vedem. Eu am ales 5 tipuri de otel pentru astazi, ce mi-a atras mie atentie. Evident, nu sunt singurele.

Ca idee, ce mi s-a parut mie interesant, este ca toate aceste tehnici au ceva in comun: stratificarea materialului. Asta confera desigur o uniformizare mult mai mare a atomilor, ceea ce confera rezistenta sporita dar si alte calitati, desigur.

5 tipuri de otel foarte solide

Otel Tamahagane

Am zis ca incepem cu japonezi deci, nicio supriza. Desi nu sunt nici om de stiinta, nici vreun mester sau metalurgist imi permit sa-mi dau cu parerea: otelul japonez, este cel mai bun otel din lume. Si cand spun asta, ma refer la productia de lame: sabii si cutite. Nu ma refer la cel industrial, de exemplu.

Dar diverse teste balistice dar si mecanice asupra faimoaselor sabii japoneze au demonstrat o rezistenta a acestora iesita din comun.

Concentratia de carbon din acest aliaj de otel, este de ~1.5%. Acest tip de otel – facut in mod traditional – presupune un proces laborios si o buna cunoastere a acestuia.

Este produs din nisip fieros si sunt doua tipuri de nisip, akame satetsu – calitate mai slaba si masa satetsu – calitate mai buna, desigur. Mesterul, amesteca in functie de ce anume vrea sa obtina. Pe tot parcursul procesului se adauga carbon, iarasi, in functie de ce se doreste.

Ulterior, otelul obtinut dupa forjare, poate fi transformat in diverse lame/ unelte. Cum spuneam, otelul este batut – se lungeste – apoi impachetat, apoi iarasi se lungeste etc. Ai inteles ideea. Se adauga iarasi carbon pe tot parcursul.

Tot procesul de obtinere al otelului – doar lingoul, nu si lama – dureaza vreo trei zile. Si uite aici cum se face.

Bulat steel

Ceva bun aveau si rusii, l-au pierdut si pe ala. Nu prea sunt multe de spus despre aceste tip de otel, pentru ca nu prea se stie multe despre el. Aparent, procesul de fabricatie s-a pierdut undeva in negura vremurilor. Asadar, cumva a u ramas doar lamele.

Pare ca era o varianta a ceea ce se numea wootz steel (ajungem si la asta un pic mai jos). Implica diverse decoratiuni si un proces de calire/ tratare cu o substanta extrasa dintr-o planta.

A existat un tip, Pavel Anosov, care dupa vreo 10 ani si mai bine de studii, a reusit sa reproduca cumva calitatea acelui otel. Se crede ca sabiile folosite de armata lui Genghis Khan, erau fabricate din acest otel, ca si primele piese de artilerie.

Si acesta avea un anumit tipar observabil pe lame, datorat forjarii repetate.

Wootz steel

E frumos numele, e nemtesc sau ceva anglo-saxon, nu? Nu. Se presupune ca e o traducere gresita a unui cuvant indian, wook, care cumva ar insemna „superior”. Vorbim de doua cuvinte care insemnau „otel superior”, dar au ajuns in Europa sub numele de Wootz.

Acest tip de otel se fabrica in regiunea Tamil din India, undeva inca de prin mileniul 1. Si acesta este evident un otel cu un continut ridicat de carbon si cu un tipar natural pe lame. Acesta apare datorita particulelor mici de carbon, in combinatie cu metalul. Evident ca arata mult mai bine ca o lama obisnuita.

S-a vandut in cam toata lumea, era cautat cam peste tot, tocmai datorita calitatilor sale superioare. Procesul aproximativ de fabricare aici.

Otelul de Damasc

Si acesta foarte cunoscut in toata lumea, probabil al doilea in top dupa cel japonez. Trebuie insa sa lamurim ceva de la inceput. Otel de Damasc, se refera mai mult la regiunea unde erau facute sabiile si lamele. Pentru simplu motiv ca de fapt, la baza acestuia, statea otelul wootz, cel de mai sus.

Dar era vorba de tehnica de prelucrare, acea forjare si impaturire repetata a metalului. Aceasta ii dadea atat un tipar extrem de interesant si frumos dar si o duritate si rezistenta crescuta.

Si oamenii sunt extrem de creativi in ziua de azi cu aceasta tehnica, am vazut pe net niste lame absolut superbe. Dar evident ca nu se mai foloseste acel tip de otel neaparat, ci o alta tehnica. Iar aici combina cam practic orice poate forma un tipar interesant.

Uite aici cam cum se joaca lumea cu otelul de Damasc.

Otelul de Toledo

Cam singura mentiune europeana notabila, de pe lista. Provine din Spania, orasul cu acelasi nume. Dar si aici se refera oarecum mai mult de tehnica de producere a lamelor, nu a otelului in sine.

Aceste arme au fost aduse in atentia Romei de catre Hannibal. Baiat bun, deci nu mersese acolo in interes de marketing, le-a oferit ocazia sa testeze otelul pe propria lor piele. Care nu cred ca era o treaba placuta.

Este deosebit de ce: pentru ca practic, o arma faurita dintr-un astfel de otel, contine de fapt un miez de fier, invelit intr-un strat puternic de otel. Asta ii confera duritate si rezistenta. Pentru ca fierul este mai flexibil decat otelul si astfel in lupta, cand ai arma contra arma, rezista mai bine socurilor. Cel putin asta era tehnica initial, ulterior au reusit sa obtina aceleasi calitati, doar din otel.

Din pacate, au mai ramas doar 2 ateliere in Toledo unde se produce un astfel de otel, dupa tehnicile traditionale. Si intreaga reteta, este un secret, este doar pentru initiati.

Puteti vedea insa aici cate ceva.


Si cam aici incheiem articolul despre cele 5 tipuri de otel. Pe masura ce mai gasesc informatii si despre alte tipuri de otel/ tehnici de fabricatie, voi updata desigur articolul. Sau scriu unul nou, sa vedem ce mai gasim.

sursa imagini: pexels.com

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Exit mobile version