De multă vreme îmi doresc un interviu cu un ilustrator dar până astăzi nu s-a materializat nimic. Am avut însă norocul și plăcerea să pot discuta cu Alexia Udriște, cea care s-a ocupat de ilustrații și pentru cărțile din seria Istoria povestită copiilor de care am discutat cu Simona Antonescu.
Alexia Udriște | Interviu
Mai întâi cine este Alexia Udriste? Spune-ne, te rog, câteva cuvinte despre tine.
Alexia face ilustrație de trei ani, merge pe patru. Nu-mi place Bucureștiul, așa că petrec mult timp în casă făcându-mi de lucru. Am patru pisici și-mi doresc un câine, o seră și-o casă. Așa că muncesc într-una în speranța că le voi avea cândva.
Cum te-ai descrie în 5 cuvinte?
Pragmatică, extenuată/ntă, entuziastă, somnoroasă și spontană.
De când desenezi sau mai bine zis te ocupi de ilustrații?
Ilustrație full time fac de aproape 4 ani. Desenez de când mă știu, ca orice adult care nu a încetat să deseneze în perioada liceului. Am rămas pe filmul meu, cu creioane șiculori.
Cum ai ajuns să colaborezi cu editurile?
M-au contactat pentru diverse proiecte. Nu am aplicat nicio formulă dincolo de a-mi contura un portofoliu online. Proiectele au curs de la prima carte.
Colaborezi cu doamna Simona Antonescu pentru seria Istoria povestită copiilor. Cum s-a întâmplat această colaborare, prin intermediul editurii sau altfel?
Da, prin intermediul Laurei Câlțea, care ne-a făcut lipeala, cum s-ar zice. A știut ea că eu aș fi încantată și dispusă să fiu parte din proiect. Cumva ne-am nimerit. Simona imi e tare dragă, deși nu apucăm să vorbim prea mult. Eu nu-i scriu de teamă să n-o deranjez din scris, ea nu-mi scrie de teamă să nu mă deranjeze din ilustrat. Am noroc cu un trio minunat.
Câte cărți ai ilustrat până acum și care ți se pare cea mai reușită, sau nu știu, care îți place cel mai mult?
Sunt aproximativ 12 cărți publicate. Cel mai mult cred căîmi place seria Simonei. Simt că pot să-mi lucrez și eu mai bine capacitățile, mai ales că îmi aduce limita culorii. Și Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat (link afiliat) e printrefavoritelemele. Iulian Tănase e și el mare maestru când vine vorba de cuvinte și-mi aduce mereu noi provocări.
Care este cel mai mare brand cu care ai colaborat până acum și cum a fost experiența? Știu corporațiile ce vor din punct de vedere „vizual”?
Ele știu cel mai bine ce vor. Au echipe întregi care discută înainte ca informația să ajungă la tine, așa că totul este foarte bine organizat – de cele mai multe ori. Cea mai faină colaborare cu un brand mare am avut-o cu Salvatore Feragamo. A trebuit să pictez pentru unul dintre evenimentele lor de lansare a parfumului Signorina. O minune de brief. Altfel, am mai lucrat cu Villeroy&Boch, Domestos sau Mega Image.
Ce ar trebui să știe un potențial client? Sau nu știu, care sunt cele mai frecvente/enervante greșeli pe care le fac cei cu care colaborezi?
Îți vine să crezisau nu, sunt o droaie de mailuri în inbox-ul meu cu propuneri de colaborări din partea unor oameni care nu mi-au verificat portofoliul înainte, dar care au primit recomandări. Mi se pare un fenomen interesant și acestea sunt genul de interacțiuni pe care le evit cât pot de mult. În rest, oamenii sunt în general nepregătiți, mai ales dacă vin din afară complet sau dacă sunt parte din echipe ale unoredituri mici ori companii mici. Lipsa de experiență se vede și mai mult ca sigur că nu ar fi fost lucruri pe care să le observ de la început. Am învățat în timp ce să caut la un client și cum să îl ghidez în a-mi explica ce vrea. E cel mai potrivit, pentru a nu pierde timp niciuna dintre părți.
Lucrezi exclusiv ca freelancer? Cum e viața aceasta de freelancer? 🙂
E tumultoasă. E nevoie de multă organizare pe care o dobândești în timp și de foarte multă poftă de muncă. Programul se schimbă mai mereu, așa că nu trebuie să fii fixist în ce privește task-urile pe care ți le stabilești. E un mod de viață și sunt conștientă că nu se potrivește oricui. Eu nu ies din casă mult, fiindcă nu-mi place Bucureștiul, așa că îmi petrec foarte mult timp făcând lucrurile care-mi facplăcere.
Se poate trăi din grafică în România? Colaborezi și cu oameni din afară?
Se poate trăi, sigur. Depinde mult ce abordare ai asupra industriei. Nu e o formulă, fiecare se adaptează. Nu poți trăi din ilustrația de carte, asta-i drept. Ori dacă poți înseamnă că ai cheltuieli reduse, fiindcă e o piață extrem de prost plătită. Cu toate astea, pentru mine e plăcerea mea nevinovată. În rest, există mereu advertising-ul și colaborările din afară care plătesc facturile.
Desenul se poate învăța sau dacă te naști cu el bine, dacă nu, nu?
Eu cred în talent, dar cred sincer că nu poți face nimic cu talentul dacă nu muncești. Poți învăța să desenezi, poți face orice vrei dacă depui suficient de mult efort și ești dedicat.
Ce carte sau ce i-ai recomanda cuiva care vrea să se apucea cum de desen, indiferent de vârstă?
Nu cred că o carte te ajută să desenezi mai bine. Probabil că e singurul caz în care nu pot recomanda o carte. Majoritatea cărților sunt ambigue și nu dau suficient pentru o bază completă. Dar sunt multe tutoriale online și ateliere de desen unde se pot învăța tehnicile.
Cum lucrezi, tradițional sau digital?
Ambele.
Cum ia naștere o copertă de carte? Cum se procedează, primești deja niște direcții din partea autorului sau a editurii/ rămâne la latitudinea ta?
Sunt valabile ambele cazuri. Depinde de editură sau de client. Una dintre regulile mele este că nu lucrez cu autorii pentru genul acesta de detalii. Intermedierea o face în mod normal editura. Sunt varii motive pentru care se întâmplă asta, toate astea fiindcă este marketingul la mijloc. În cazurile de self publishing propun eu variante de la zero, fără brief sau alte indicații.
Cât durează în medie să termini o lucrare?
O ilustrație? Între 4 și 20 ore. Depinde mult de tehnică și de nivelul de complexitate, dar poate dura foarte mult.
Care este pictorul preferat sau ilustratorul preferat?
Miroslav Sasek.
Ai un canal de youtube?
Nu.
Cât de importantă este coperta pentru o carte în 2018? Contează?
Foarte. Foarte. Ar fi bine să ne dăm seama cu toții de asta.
Ce este SOMNmic (sper că am scris bine)?
SOMNmic este o colecție de obiecte de decor imaginate de mine și de Molcush. Am folosit bumbac natural imprimat cu ilustrație – și brodat – pe alocuri pentru a crea aceste păturici pufoase.
Colecția are trei povești, cu miere și albine, pisici și porțelan și-un iepure tare morcovit. Mi-am imaginat proiectul ca fiind o bucată din ce-mi lipsea mie când eram copil – așternuturi cu poveste, un fir de unde să-mi pot imagina singură ce-i cu toate detaliile acelea mărunte. Cel mai important e să-i facem pe copii să-și punăîntrebări. E ciudat că am plecat de la ideea asta pentru a crea niște pături? Poate. Cert e că le-au vrut și adulții, așa că am extins dimensiunea și pentru a le satisface lor nevoia.
A fost primul meu proiect de antreprenoriat și mi-a deschis bine de tot apetitul pentru mai mult.
Ce carte ți-ar plăcea să ilustrezi? (mă refer la o carte deja publicată, desigur)
Hm. Nu știu, sincer. Îmi e teamă să visez la așa lucruri. Mi se pare că lucrurile ar trebui să rămână așa cum sunt. Dacă aș mai fi fost mică și fraieră aș fi zis că MiculPrinț, al lui Exupery, dar mi-a trecut.
Dacă se poate, dă-mi te rog trei exemple de cărți cu ilustrații frumoase
- Ein Sommernauchtstraum, Barbara Kinderman, ilustrații de Almund Kunert
- Bombastica Naturalis, text și lustrație de Iban Barrenetxea
- Molletown, text și ilustrație de Torben Kuhlmann
Mie mi se pare că există în România artiști grafici foarte talentați dar care nu prea sunt cunoscuți. De ce crezi că se întâmplă asta?
Nu îi învață nimeni să se promoveze. Ori ba mai rău, e un nor ciudat deasupra lor care le spune că promovarea în online e o treabă nefericită pentru un illustrator demn. Ce să zic, fiecare face cum crede.
Nu cred că are legătură neapărat cu editurile, fenomenul ăsta de publicare exclusiv de traduceri nu e în neapărată legătură cu lipsa graficienilor, ci mai degrabă din considerente financiare. Totul depinde de noi, în definitiv. ?
Există o comunitate printre artiștii grafici din țară?
Există mai multe, da.
Unde te pot găsi oamenii?
Pe www.alexiaudriste.ro și acolo vor da de maimulte drumuri pe care s-o ia ca să descopere mai bine ce e cu povestea mea.
Spune-ne te rog câteva cuvinte de încheiere pentru cititorii infrasunete.eu.
Aveți curaj să fiți ce vă doriți și să faceți ce vă doriți. Citiți pe cât de mult posibil și nu uitați niciodată că nu vom termina niciodată de învățat lucruri.
sursă imagini: arhiva personală Alexia Udriște.